
04 Apr Istoria extensiilor de păr
Te-ai întrebat vreodată, atunci când erai mică, uitându-te la părul des al mătusei tale sau al surorii tale mai mari, de ce ești tocmai tu ghinionistă? Nu întotdeauna părul des și sănătos are legătură cu genetica. Ulterior, ai aflat că nu era tocmai părul lor!…
Îți vine să crezi sau nu, originea extensiilor de păr datează din perioada Cleopatrei. Nu vă surpinde, desigur, după ce-ați umărit nenumărate filme americane în care Cleopatra este prezentată drept o femeie deosebit de frumoasă. În realitate, cărțile de istorie o descriu ca o femeie inteligentă, cu trăsături nu foarte feminine(se cunoaște faptul că regina egipteană avea nasul mare) însă cu un charm irezistibil.
.
Se pare că încă de prin anul 3400 î.Hr., femeile egiptene au observat importanța pe care o are părul pentru imaginea lor. Acestea(dar și bărbații și copiii) purtau peruci, fâșii de păr cusute sau împletituri realizate cu păr uman și lână vopsită. Foloseau rășină și miere pentru aplicarea părului! Albastru intens, roșu și auriul erau culori foarte populare, și nu negrul, așa cum ați crezut. Și uite, cum, căutând informații despre extensii, aflu că am ceva în comun cu Cleopatra. Culoarea preferată a ei era albastru păun. Regina prefera lungimile medii și folosea accesorii aurite pentru un plus de efect.
Alte culturi din antichitate au folosit diferite peruci(conceptul de extensie a apărut în epoca modernă abia): asirienii, fenicienii, evreii, grecii și romanii. Perucile blonde au fost cătate de către romanii care obțineau păr blond din capturile de sclavi de pe teritoriul nord-european.
Arheologii au găsit în mormintele antice urme de peruci din păr natural dar și din material mai puțin costisitoare cum ar fi in, fibră de palmier sau lână. Specimenele găsite sugerează faptul că perucile din acea vreme se găseau și în dimensiuni reduse, de forme pătrățoase dar și lungi, împletite în diferite forme. Împletiturile își au originea undeva în jurul anului 500 î.Hr. și reprezentau un indicator al religiei, al statutului social, în funcție de modelele folosite. Odată cu căderea imperiului roman, moda dispare treptat.
În Europa și America, femeile au început să poarte peruci în jurul anului 1700. Dar nu înaintea bărbaților! Da, la fel ca și tocurile, extensiile și perucile au fost purtate mai întâi de bărbați în aceste zone geografice.
Trendul, revine, așadar, prin jurul anului 1700 când perucile pudrate sau “perukes”(din franțuzescul “peruque”, de unde și denumirea de “peruci”) sunt purtate cu mare fandoseală de către Mary a Scoției, Regina Elisabeta I și Louis al 14-lea pentru ascunderea firelor cărunte, a părului slab sau a cheliei.
În scurt timp, nobilii purtau peruci pudrate cu făină de grău, cretă sau alte prafuri din pământ, pentru albire. Bărbații dar și femeile purtau peruci imense și de cele mai multe ori ridicole însă acestea indicau rangul înalt. Nebunia era atât de mare încât George Washington își aranja părul natural în așa fel încât să semene cu o perucă!
George Washington (1796)
Pudrarea perucilor era un proces neplăcut iar pentru realizarea acestuia se foloseau camere speciale.
Pentru evitarea prăfuirii hainelor, în Franța e introdusă o bentiță specială (The Solitaire) care se înfășura în jurul gâtului, legând în coadă peruca, la spate.
Vicontele Calonne, 1784, are pudră pe umeri chiar și în pictură. Norocul lui că nu existau selfie-uri pe atunci!
Marie Antoinette cu extensii de păr
Louis XIV, începe să își piardă părul în jurul vârstei de 17 ani(după “gurile rele” datorită sifilisului), iar, drept urmare, angajează 48 de fabricanți de peruci pentru ca imaginea părului să fie impecabilă. Până în anul 1660, aproape 200 de “perucheri” serveau curtea franceză. În 1655, Louis XIV înființează prima breaslă de “perucheri”(wigmakers), acordându-le acestora licență franceză. Între 1723 și 1756, funcționează în jur de 1200 de magazine de peruci în Paris, adunând în jur de 6000 de angajați.
La origine, bărbierii au fost “perukeri”(producători de peruci), dar în secolele 16 și 18 cererea nobilimii și a celor “high class” necesita abilități artistice și meșteșugărești. Astfel, breslele aveau propriile academii în care se învățau tainele meseriei iar, în urma unor examene, puteai devein “peruker”. Acesta se ocupa cu curățarea periodică, împrospătarea buclelor, parfumarea și pudrarea perucilor.
Fabricarea perucilor a devenit o industrie de top și implica cumpărarea materialelor brute necesare pentru peruci: păr uman, păr de animal, cadrul pe care se prinde părul, agenți coloranți, prafuri și parfumuri. Astfel, s-au creat și noi locuri de muncă și au apărut noi meserii.
Dacă vă întrebați de unde se obținea părul pentru peruci în această perioadă, veți afla că perucile scumpe și fâșiile de păr costisitoare erau confecționate din păr uman, în timp ce variantele ieftine erau realizate din păr de cal, păr de capră, lână sau fibre de bumbac.
(Freza lui Louis XIV de-a lungul anilor)
După 5 ani de la lansarea trendului cu peruci, vărul lui Louis, englezul, Charles II, începe să-i copieze “freza”. Pentru mai multe exemple, uitați-vă la serialul “Versailles”.
Așadar, un producător de peruci cumpăra, în principiu, părul de la persoanele sărace. În acea vreme, părul era un lucru foarte important și era simbolul avuției. Costul unei peruci obișnuite era de 25 de șilingi(o săptămână de muncă pentru un locuitor obișnuit al Londrei) în timp ce o perucă a regilor putea să coste și 800 șilingi. În această perioadă apare și expresia englezească “big wig”(“perucă mare”, sau, cum am zice noi, românii, în zilele de azi “barosan”, care descria persoanele care își permiteau un păr foarte dichisit.
Motivele pentru care se purtau peruci în această perioadă nu erau pur estetice. Utilizarea lor era din motive de igienă, medicale, ca parte din ceremonii sau pentru costume teatrale. Lipsa unei igiene corespunzătoare producea deseori paraziți ce invadau părul oamenilor, astfel că era de preferat raderea părului și acoperirea capului cu peruci, din moment ce, întreținerea acestora părea mai ușoară. În perioada anilor 1600, invazia epidemiei de sifilis producea căderea părului, persoanele afectate alegând să poarte peruci pentru păstrarea aparențelor șimenținerea reputației. Deasemenea, liderii spirituali și oficialii de rang înalt purtau peruci atunci când repetau ritualurile unor ceremonii. Tot în această perioadă, perucile devin parte importantă din rutina și aspectul preoților, judecătorilor, guvernatorilor, parlamentarilor și fizicienilor. Stiluri diferite au devenit etichete ale acestor oficiali.
Revenind la extensiile pe care le folosim și astăzi…
…extensiile cu keratină s-au folosit în perioada romantică, șuvițe de păr fiind atașate aproape de scalp. La începutul anilor 1900, un tip de perucă, deumită “Switch” se putea coase – astăzi le cunoaștem sub denumirea de clip-in. Erau preferate, ca și acum, pentru posibilitatea rapidă de îndepărtare. Acest tip de fâșii de păr erau confecționate numai din păr natural și au costat în jur de 0.95(un smoc), ajungând, în scurt timp la 25$.
În secolul al XX-lea, pentru look-ul Pompadour, extensiile au devenit un must-have. Până în anii ’40, părul lung a devenit foarte popular, și cererea pentru extensiile de păr a crescut, cu toate că folosirea părului artificial, în acea vreme, cauza probleme serioase datorită modalităților de prindere și a soluțiilor chimice folosite.
Betty Garble, 1940
Rita Hayworth, 1940
În anii ’60, părul des și voluminous făcea furori, în special coafura “Beehive”(în traducere “stup de albine”, vă puteți da seama de ce!). Da, să nu credeți că Amy Winehouse a inventat coafura voluminoasă! Coafura se realizai prin atașarea părului fals de o bentiță de păr. În această perioadă, extensiile pentru lungime nu erau atât de scumpe pe cât erau interzise.
În anii ’80, extensiile devin un accesoriu comun și pentru afro-americance, pentru ca, ulterior, în anii ’90 extensiile să devină accesibile la preț, în special cele clip-in. Sunt populare suvițele de păr intens colorate.
Trendurile în materie de extensii erau lansate de către fotomodelele momentului precum Tyra Banks:
sau Britney Spears:
În prezent, surorile Kardashian dau tonul și în domeniul extensiilor de păr:
Astăzi, extensiile de păr se găsesc sub diferite modalități de prindere, cu diferite dimensiuni, în nuanțe naturale, extravagante, ombre sau balayage. Extensiile de păr sunt un accesoriu care ține pasul cu cererile din domeniul hairstyiling și se adaptează nevoilor clienților.
Industria extensiilor de păr însumează, astăzi, la nivel global 985,819,210 dolari. Exportatorii de top în prezent sunt China, Indonezia, Hong Kong, USA și Italia. Importatorii de top sunt USA, Japonia, Marea Britanie, Franța și Republica Coreea.
După surse oficiale, în 2011, la nivel global, exportul total de material pentru confecționarea extensiilor de păr și a perucilor a atins 16,194 tone. Materialele folosite sunt: păr uman, păr de animal, lână, materiale textile.
Statistici recente din UK indică faptul că 90% dintre femei ascund de familie și de prietenii lor faptul că poartă extensii de păr. Mai mult de 76% dintre cele chestionate au declarat că poartă extensii pentru volum.
Extensiile de păr nu mai sunt un accesoriu destinat numai celebrităților și persoanelor înstărite. Astăzi, oricine își poate permite o calitate acceptabilă la un preț corect.
Surse:
https://finalstepmarketing.com/wp-content/uploads/2015/07/Hair-Extensions-Market-Research.pdf
No Comments